Obiceiuri Craciun

Datini si obiceiuri de Craciun

Decembrie este, probabil, cea mai asteptata si mai indragita luna a

anului. De toata lumea, dar in special de copii. Este luna in care

temperatura scade mult, iar zapezile cad in cantitati mari, natura

oferindu-ne astfel placerea de a schia, a patina si mai ales de a merge

cu sania la derdelus. Dar, marile bucurii pe care ni le aduce aceasta

ultima luna a anului sunt Sarbatorile Craciunului, cu toate credintele si

datinele care le insotesc.

rimul semn ca se apropie Sarbatorile este dat de Sfantul Nicolae: in

fiecare casa, copiii - dar si unii adulti - isi pregatesc ghetele, lustruindu-

le si punandu-le langa usa. Vine noaptea de 5 spre 6 decembrie, atunci

cand Mos Nicolae trece pe la toate gospodariile pentru a lasa cate ceva

in ghete: cadouri pentru cei care au fost buni si cuminti, sau cate o nuia

pentru cei neascultatori.

Tot pana in Craciun, pe 20 decembrie, peste sarbatoarea religioasa a

Sfantului Ignatie Teoforul se suprapune datina romaneasca de taiere a

porcului - Ignatul. In acea zi se pregatesc bucatele traditionale pentru

Craciun: carnati, caltabosi, jumari, sangerete, slanina sau sunca etc.

Tot atunci se toaca si carnea pentru sarmale, iar pulpele se transeaza

pentru friptura. Unele dintre preparate se pun la afumat (carnatii,

slanina, pieptul ardelenesc etc.). Imediat dupa sacrificare, gospodarul

face “pomana porcului”: ofera celor care l-au ajutat la taiat (uneori si

vecinilor) sorici, carne proaspat prajita si un pahar de vin (sau tuica

fiarta in anumite zone). In putinele zile ramase pana la Craciun,

gospodinele fac piftie (racitura), sarmale, cozonaci cu nuca, mac si

rahat (sau branza si stafide), placinta si prajituri diverse. In acelasi

timp, incepe curatenia in casa si in curte, impodobirea locuintei si

pregatirea hainelor pentru Sarbatori.
Odata finalizate toate pregatirile, gospodinele pun din fiecare fel de

mancare cate ceva intr-un cos de nuiele, plus o sticla cu vin, si duc

acest cos la biserica, in seara de ajun, pentru sfintire.

Pe 24 decembrie, in aceasta zi de Ajun a Craciunului, incepe marea

Sarbatoare a Nasterii Domnului. Primele semne le dau grupurile de

colindatori, care pornesc din casa in casa, cu o traista incapatoare pe

umar, pentru a le ura gazdelor fericire, sanatate si prosperitate. Aceste

colinde sunt creatii populare cu text si melodie, care contin mesaje

speciale (religioase sau satirice la adresa celor urati). Colindatorii

vestesc nasterea Domnului, ureaza gazdelor sanatate si bucurii,

primind pentru aceste urari cozonac, prajiturele, covrigi, nuci, mere si

chiar colacei - pe care gospodinele care respecta traditia le-au pregatit

cu mult timp inainte. Diferind doar destul de putin, colindele religioase

sunt foarte asemanatoare in toate zonele tarii, cele mai cunoscute si

apreciate fiind: “O, ce veste minunata”, “Steaua”, “Trei pastori”, “La

Vifleim colo-n jos”, “Cantec de Craciun”, “Aseara pe inserate”.

Pe langa acestea, al caror subiect este Nasterea Domnului, romanii mai

fac urari prin intermediul unor alte colind, create pe baza unor obiceiuri

laice: "Plugusorul", "Capra", "Ursul", "Sorcova".

"Capra" este - de fapt - un om mascat, ascuns sub un costum larg, care

tine deasupra capului un bat in varful caruia este cioplit un fel de cap de

capra. “Falca” de jos a “caprei” este mobila, astfel incat gura acesteia

se poate inchide sau deschide, dar mai ales poate “clampani”, facand

un zgomot specific. In jurul caprei canta si danseaza alti colindatori

mascati si costumati specific, unii dintre acestia fiind instrumentisti cu

acordeon, fluier, toba sau chiar vioara. Este un colind vesel, cu umor,

care provine dintr-un stravechi ritual agricol, practicat pentru a aduce

rodnicie in anul ce vine. Pe vremuri, in fata caprei se aruncau boabe de

grau, orz sau porumb. Asemanator cu “Capra” este obiceiul de a umbla

cu “Ursul”, aceasta datina avandu-si de asemenea originea intr-un cult

geto-dac, ce urmarea fertilizarea si purificarea solului si a gospodariei.

Ursul este intruchipat de un flacau care poarta pe cap, pe umeri si pe

spate blana unui astfel de animal, avand in jurul urechilor niste ciucuri

rosii.

In timp ce ursul mormaie si joaca in ritmul tobelor si al fluieraturilor,

ursarul striga: “Joaca bine, mai Martine, / Ca-ti dau paine cu masline”.

“Ursul” este insotit de un grup de colindatori mascati si costumati, care

reprezinta diverse animale sau personaje si care il atata prin strigaturi.

La sfarsit, toti le ureaza gazdelor multa sanatate, fericire, recolte

bogate, mese imbelsugate si la multi ani.

Nu putem incheia fara a aminti obiceiul cel mai iubit de copii: datina

Bradului de Craciun - o practica veche, pe care unii o considera chiar

mai veche decat crestinismul si care simbolizeaza “pomul vietii”. Cei

care ii atribuie o semnificatie crestina spun ca bradul este “pomul

cunoasterii binelui si raului”, impodobirea acestuia cu mere rosii

amintind de pacatul originar. De altfel, asa a fost consemnat istoric

primul brad impodobit despre care vorbesc documentele: in anul 1605,

a fost inaltat la Strasbourg, intr-o piata publica, un brad impodobit cu

mere rosii. Aceasta traditie germana a cucerit rapid Europa, dar si –

mai apoi - America si restul continentelor, prin intermediul colonistilor

care au populat Lumea Noua. In zilele noastre, in ajunul Craciunului, in

fiecare casa se impodobeste cate un brad (cu beteala, globuri, figurine,

ghirlande, bomboane, artificii si lumanari sau beculete). Noaptea, Mos

Craciun aduce daruri, pe care le pune sub brad.
Bineinteles, numai celor care merita .
SUPERSTITII LEGATE DE SARBATORI
Vinerea Mare este ziua in care a fost crucificat Iisus si multe superstitii

sunt legate de aceasta zi., majoritatea referindu-se la pâinisoarele cu

cruce. In Vinerea Mare, oamenii din Devon au spart bucati de ceramica cu

credinta ca cioburile ascutite pot taia, simbolic, trupul lui Iuda, tradatorul.

In aceasta zi nu se spala rufe, deoarece se crede ca viata celui care spala

aceste haine poate fi spalata odata cu rufele. Nici fierarii nu bat cuie in

aceasta zi, provenind

tot de la simbolul crucificarii.